Povestea ta
Bine ai venit pe site-ul Desprecancerdesan.ro! Noi credem ca cele mai bune exemple de viata pot fi spuse direct de cei care au facut fata unor situatii limita. Fie ca esti Luptatoare, Supravietuitoare sau Sustinatoare a luptei impotriva cancerului de san, povestea ta trebuie sa fie cunoscuta. Asa te poti ajuta pe tine, dar le poti influenta pozitiv si pe celelalte aflate inca sub tratament. Suntem mandri si fericiti pentru ca putem sa te onoram pe tine sau pe cineva drag tie – chiar daca nu mai e printre noi -, pe pagina noastra. Spuneti povestea de curaj si dragoste si astfel vei reusi sa inspiri si alte Supravietuitoare si Sustinatoare din intreaga tara. Nota: Va rugam nu trimiteti adrese web sau e-mail, povestirile care le contin vor fi sterse. Orice continut considerat neadecvat va fi sters, inclusiv cererea unor donatii directe. Termeni: Prin trimiterea povestirii sunteti de acord ca detineti dreptul de autor al textului si imaginii trimise si de asemenea, sunteti de acord ca site-ul desprecancerdesan.ro are dreptul si licenta neexclusiva, universala, gratuita, irevocabila sa reproduca si sa publice prin orice mijloc, sa distribuie si sa afiseze toate pozele si textele trimise. Ne rezervam dreptul de a corecta textul, poza sau oricare dintre informatiile trimise. Ne rezervam inclusiv dreptul de a le sterge daca prezinta continut neadecvat. Va multumim.
 |  Am fost diagnosticata cu cancer de san acum fix un an, la varsta de 43 de ani...pe 17 septembrie. Va marturisesc sincer ca zilele acestea sunt foarte tulburata,imi amintesc prin ceea ce am trecut cu un an in urma. Cand mi s-a dat acest diagnostic am simtit ca ma prabusesc de durere,plangeam incontinuu insa cu multa grija sa nu ma vada fetita mea care avea cinci anisori. Ea nu trebuie sa stie, ce sa-i spui la varsta asta-ca mama e posibil sa moara...Am avut un sprijin deosebit mai ales din partea sotului meu si al soacrei mele...si din partea altor oameni pe care i-am cunoscut odata cu boala. Am fost diagnosticata cu gradul 2B...marturisesc ca tumoarea (care de fapt erau doua) mi-am descoperit-o singura - la dus. Am fost operata iar dupa aceea au urmat sase sedinte de chimioterapie si 16 de radioterapie (caci mi-au fost afectati si ganglionii axiali). Cumplita perioada...nu voi uita niciodata zilele in care adormeam tinandu-ma strans de mana sotului meu...vroiam sa traiesc pentru copil si pentru el. Mi-a cazut parul...trebuia sa inventez ceva pentru copil...ce sa-i spun...i-am spus ca mama s-a vopsit cu o vopsea de proasta calitate si i-a cazut parul. Mititica de ea...ma dojenea ca nu am folosit manusile din cutie si de asta mi-a cazut parul. Sotul meu imi era mereu alaturi...aveam momente cand nu suportam pe nimeni in jurul meu...copilul ma simtea si ma respingea. Insa sotul meu era mereu intre noi...ce vina aveau ei ca eu trebuia sa trec prin acele clipe groaznice? Am trecut de perioada aceasta cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multa gandire pozitiva. Acum sunt bine...merg la controale si sper sa traiesc multi ani de acum incolo alaturi de fetita mea iubita si de sotul meu drag ...soacra mea mereu ma incuraja si imi spunea ca trebuie sa lupt, ca am pentru ce sa lupt...sa ma uit la fetita si ea imi va da putere. Asa a fost...sfatuiesc pe toate femeile care trec prin asa ceva sa lupte pentru viata lor. Cu incredere in BUNUL DUMNEZEU si cu gandire pozitiva. Traiti-va viata, simtiti fiecare clipa, bucurati-va si de lucrurile simple...curaj si sa va fie bine... Ma numesc simplu...Mihaela (Iasi)  Trimis de: MIHAELA |
