Femeia insarcinata si cancerul de san
Unul dintre cele mai frumoase momente din viata unei femei – sarcina – se poate transforma rapid intr-un cosmar atunci cand este complicat cu un diagnostic de cancer de san.
Desi nu sunt foarte multe cazuri de acest fel, medicii sunt nevoiti ca din cand in cand sa se ocupe si de situatia duala in care in corpul unei femei pe de o parte se formeaza o viata sanatoasa, iar pe de alta parte o boala letala se extinde. In zilele noastre optiunile de tratament pentru cancer de san fac sarcina posibila. Ceea ce nu se schimba insa este legat de deciziile importante pe care o femeie insarcinata trebuie sa la ia pentru a infrunta si maladia.
Pentru a evita astfel de situatii medicii recomanda ca autoexaminarea sanilor sa se faca din momentul in care femeia incepe sa mearga la ginecolog pentru controalele de rutina. E important ca femeile tinere sa inceapa aceasta autoexaminare cat mai curand cu putinta. Chisturile sunt intalnite in randul adolescentelor, deci este indicat ca acestea sa se obisnuiasca cu tesutul sanilor. Daca controalele devin un lucru regulat e mult mai usor sa detectezi orice anomalie. Mamografiile sunt o operatiune recomandata dupa 40 de ani, dar in acelasi timp pot fi un control dictat si de istoricul medical al familiei. Pentru cele care au avut in familie antecedente de cancer de san la rude de gradul intrai – mama sau sora - e bine ca mamografiile sa inceapa a fi utilizate chiar de la 35 de ani. Daca metodele de control – autoexaminarea lunara, programarile anuale la medici si mamografia – sunt respectate atunci este mult mai usor sa detectezi cancerul in stadii incipiente.
Una din preocuparile femeilor este ca nu stiu cum sa faca autoexaminarea. Miscarile circulare in jurul sanului sunt recomandate, dar ar fi indicat ca in fiecare luna sa faceti si o miscare liniara de sub brat catre stern, de sus in jos.
Specialistii mai recomanda ca in cazul in care in familie au existat rude de gradul intai cu cancer de san sa va programati la mamografie cu 10 ani mai devreme fata de varsta pe care o aveau cand au primit diagnosticul Adica daca mama a fost diagnosticata cand avea 45 de ani ar trebui ca prima mamografie sa o faceti la 35 de ani.
Sanii femeilor tinere sunt mai densi, acest lucru reduce din acuratetea mamografiei. O mamografie este 75% clara daca pacienta are sub 50 de ani. Peste aceasta varsta mamografia devine 80% eficienta.
Pastilele anticonceptionale pot reduce riscul cancerului ovarian si al cancerului de endometru, dar nu au impact in ceea ce priveste cancerul de san.
In timpul sarcinii in sange se elibereaza o cantitate mare de progesteron si estrogen. Acest lucru stimuleaza tumorile pozitive la estrogen ceea ce face ca acestea sa creasca mult mai repede la o femeie insarcinata.
Cancerul de san plaseaza pacienta insarcinata in situatia de a urma tratamente ce pot avea efecte secundare asupra copilului. Optiunile de tratament - incluzand operatia, radioterapia si chimioterapia – prezinta riscuri pentru fetus.
Chimioterapia de exemplu, este ca o infuzie cu otrava pentru organism. Poate cauza pierderea sarcinii la inceputurile acesteia, iar in fazele mai avansate poate bloca dezvoltarea copilului. Operatia presupune anestezierea pacientei, iar despre anestezie se stie deja ca poate fi un factor declansator al pierderii sarcinii. Radioterapia in primul trimestru al sarcinii poate provoca pierderea acesteia, si de asemenea poate creste sansele ca mai tarziu copilul sa se imbolnaveasca de cancer.
Atunci cand esti bolnava de cancer intreg organismul sufera, deci nu este un bun incubator. Astfel, nu vei putea sa asiguri hranirea corecta a copilului. De asemenea, medicamentele luate in timpul tratamentului pot imbolnavi copilul. Tratamentul cancerului provoaca anemie din moment ce oxigenul din organism nu mai circula cum trebuie. Pacientele sunt mult mai expuse infectiilor. Toate acestea pot avea efecte secundare asupra copilului.
Ca rezultat al fiecaruia dintre aceste riscuri femeile se confrunta cu decizia de a alege tratamentul pentru cancer sau sa duca la bun sfarsit sarcina. Daca aleg ultima varianta cancerul se poate extinde, iar sansele de supravietuire se reduc dramatic.
Cancerul de san nu poate afecta fetusul deoarece acesta este protejat de placenta ce nu poate fi trecuta. Oricum, alte tipuri de cancer pot afecta fetusul. De exemplu, melanomul, cancerul de piele, poate strapunge placenta.
In timpul sarcinii devine dificil sa identifici cancerul de san deoarece sanii sunt mariti si anomaliile se pot pierde in tesut. Metoda cu ultrasunete ramane o varianta ce poate sa faca diferenta intre masele chistice si cele solide. Femeile insarcinate pot dezvolta hematoame din cauza biopsiilor facute la nivelul sanilor. Optiunile de tratament sunt astfel mai reduse ca in cazul fameilor ce nu poarta o sarcina.
Radioterapia nu este o optiune pentru cele insarcinate. Mastectomia este sigura varianta. Nu este posibila nici disectia nodulilor limfatici deoarece nu se poate administra substanta albastra pentru a-i evidentia. In primul semestru al sarcinii nu ar trebui sa se faca chimioterapie, iar dupa acesta anumite combinatii chimioterapeutice pot fi administrate fara sa dauneze fetusului.
O alta complicatie este legata de functionarea plamanilor la femeile insarcinate, ceea ce face ca acestea sa fie mai vulnerabile la pneumonie dupa interventia chirurgucala. In functie de cat de aproape este de termenul sarcinii, femeii i se poate face o cezariana ce la randul ei vine cu efecte secundare sau i se poate induce nasterea daca boala este agresiva, astfel incat sa poate incepe tratamentul impotriva acesteia.
De asemenea, s-au format anumite teorii cum ca o femeie ce a urmat un tratament pentru cancer nu poate avea copii. E fals, de fapt multe reusesc sa ramana insarcinate dupa cancerul de san. Insa este recomandat sa astepte macar 2 ani inainte de a avea un copil pentru a depasi momentul recidivei. Daca tamoxifenul a facut parte din tratament atunci perioada de asteptare pana la sarcina este mult mai lunga. De exemplu o femeie de 36 de ani ar trebui sa astepte pana la 41 pentru a ramane insarcinata, iar la acea varsta sansele de avea copii sunt diminuate considerabil.
Un alt amanunt important este acela ca femeile tinere dezvolta forme mai agresive de cancer. In primul rand e foarte posibil sa dezvolte tumori ce nu sunt sensibile la estrogen, deci nu vor putea lua tamoxifenul care blocheaza efectele estrogenului.
Femeile insarcinate dar bolnave de cancer trebuie sa acorde o atentie sporita nutritiei. Vor avea nevoie de mai multe proteine pentru a-si “repara” organismul si a hrani copilul.
Trebuie sa evite radioterapia, procedurile radiologice ca RMN-ul, scanarea creierului, scanarea oaselor sau a ficatului. Unele proceduri pot creste riscul ca cel mic sa dezvolte leucemie si sa prezinte defecte la nastere.
Atunci cand o femeie insarcinata este diagnosticata cu cancer, ea tinde sa aiba sentimente negative despre starea ei, gandind in special ca boala nu va permite ca sarcina sa aiba o evolutie pozitiva. Este o etapa inspaimantatoare pentru orice femeie. Este un moment ce ii poate fura femeii sansa de a se bucura de momentul venirii pe lume a unui copil.