Imaginea in oglinda – Increderea si propriul trup
Cancerul de san este diagnosticul care le inspaimanta pe toate femeile. Nu este de mirare ca auzul cuvintelor
“ai cancer de san” se transforma intr-o experienta coplesitoare, devastatoare. Cele mai mute dintre cele diagnosticate trec prin starile obisnuite – soc, negare, furie, intelegere/acceptare – insa sunt diferite reactiile fiecarei persoane in parte.
Medicii trebuie sa inteleaga si sa ia in considerare imaginea pe care femeile o au despre sanii lor inainte de operatie. Imediat dupa depasirea momentului in care se teme pentru viata ei, femeia va intra in starea de soc provocata de gandul pierderii unui san sau a amandorura. Este important sa fie inteleasa perceptia pe care o are despre propriul trup, iar increderea in propria persoana este deseori legata si de perceptia sanilor ei. Pentru multe femei este dificila si acceptarea gandului ca ceilalti o vor percepe ca pe un corp alterat. Mastectomia totala este perceputa ca o mutilare a trupului.
Medicii sunt intotdeauna surprinsi de modul in care femeile rectioneaza atunci cand li se comunica ca trebuie sa treaca printr-o operatie la nivelul sanilor. Una dintre ele ar putea sa spuna ceva de genul “scoate-i pe amandoi. nu inseamna nimic pentru mine. nu mi-au oferit niciodata vreo placere” in timp ce o alta va replica ” va ramane vreo cicatrice? Va fi vizibila atunci cand ma voi privi in oglinda?.” Sunt doua atitudini diferite in fata aceluiasi tratament: mastectomie si radioterapie.
De cele mai multe ori pacientelor li se cere sa raspunda la cateva intrebari:
“ Ce va amintiti despre primul moment cand ati probat un sutien?”
“Cat de importanti sunt sanii atunci cand sunteti intimi, dumneavoastra si partenerul de viata? “Daca ar trebui sa asezati in ordinea importantei atributele dumneavoastra fizice pe ce loc ati plasa sanii?”
Raspusurile la aceste intrebari pot fi foarte valoroase pentru a intelege reactia femeilor dupa operatia careia ii vor fi supuse. Daca medicul va intelege starea femeii dinainte de operatie va fi mult mai usor tratamentul dupa aceasta. Anticiparea reactiilor va contribui la tratarea persoanei, nu doar a bolii.
Societatea in care traim impune standarde in ceea ce priveste perceptia sanilor de la varste foarte fragede. Putem vedea fotografii cu pustoaice de 10 ani ce poarta tricouri cu insemne peste piept de genul “Priveste acest loc”, iar noi toti facem acest lucru. Paginile de sanatate primesc e-mailuri de la tinere cu varste cuprinse intre 13 si 22 de ani a caror preocupare este aceea ca sanii nu li se dezvolta la fel de mult ca prietenelor, sau ca acestia nu sunt simetrici sau ca sfarcurile nu arata normal. Tinerele cheltuiesc foarte multi bani pe sutiene care ofera iluzii: senzatia de marire a sanilor sau un decolteu mai adanc.
Acceptarea tratamentelor pentru cancer la san are foarte mult de-a face cu imaginea pe care femeia o are despre sanii sai.
Am intalnit cazul in care o pacienta careia i s-ar fi putut face o mastectomie partiala, deoarece tumoarea avea numai 1 cm, a insistat sa ii fie extirpati ambii sani. Chirurgul nu a putut sa o convinga sa aleaga optiunea mai putin radicala. In momentul in care am stat fata in fata cu aceasta doamna pentru consilierea de dupa operatie, ea ne-a spus ca mereu s-a gandit la sanii ei ca la un blestem ce a urmarit-o de la 12 ani, iar cancerul de san a ajutat-o sa scape de el. A ales sa treaca printr-o mastectomie bilaterala si foarte multa consiliere psihologica dupa acest eveniment desi diagnosticul initial nu ar fi dus catre asa ceva.
Alteia i s-a spus de asemenea, ca operatia de care ar fi avut nevoie era una partiala si ca de abia s-ar fi observat locul din care i s-ar fi extirpat tumoarea. A fost devastata de faptul ca ar fi posibil sa aiba cea mai mica urma pe san, iar aceasta sa fie vizibila in oglinda. Atunci cand a trecut pe la noi am inteles aceasta reactie, Trecuse de foarte tanara prin tot felul de operatii ortopedice si neurochirurgicale si singura parte a corpului pe care si-o aprecia era cea a sanilor, iar acum si aceasta urma sa poarte urmele unei operatii.
Alteori, suntem influentate si de perceptia celorlalti despre noi, nu partenerul de viata, dar de exemplu copiii. Una dintre doamnele venite la centrul de consiliere a trecut printr-un cancer de san extrem de agresiv. A suferit o mastectomie totala, a facut chimioterapie si radioterapie. A trecut cu bine prin acest tratament atat fizic, cat si psihic gandindu-se mereu la cei 3 copii cu varste sub 5 ani pe care si-a dorit sa fie in stare sa ii creasca. Intr-una din zile fetita in varsta de 5 ani a vazut-o cand iesea de la dus, a aratat spre locul operatiei, a inceput sa planga si primele cuvinte au fost” mami asa voi arata si eu cand voi fi mare?”. Acum isi doreste o reconstructie pentru a-i explica copilei cand va creste ca poti arata din nou normal chiar si dupa un cancer de san devastator.
Este important cum te sprijina cei dragi la aflarea tipului de operatie prin care va trebui sa treci ca bolnava de cancer mamar. Una dintre prietenele noastre a trebuit sa treaca de doua ori, la varste diferite printr-o mastectomie totala, la 38 si la 40 de ani. Sotul a fost cel care i-a sugerat clar ca trebuie sa se gandeasca la aceste interventii ca la o transformare dintr-o victima intr-o supravietuitoare a acestei maladii. In acest fel a invatat ca feminitatea noastra sta la fel de mult in mintea noastra cat sta si in silueta noastra.
Mesajul acestor randuri este ca noi, ca societate, trebuie sa alegem o alta abordare cand ne invatam copiii si nepotii despre respectul propriei imagini. Aceasta abordare ar trebui sa fie strans legata de respectul de sine si puterea pe care adevaratele valori ale feminitatii le dau.
Daca ati fost diagnosticate cu cancer de san nu va fie jena sa le comunicati chirurgului si onlogului ce simtiti fata de sanii dumneavoastra. Participati la luarea deciziei! Alegeti si varianta de tratament care va asigura confort psihic. Fiecare dintre noi avem dreptul de a alege, iar aceasta alegere nu trebuie luata in graba, ci numai dupa o documentare si o planificare riguroase. Intotdeauna ne place sa auzim femei care, dupa indepartarea bolii din organism, ne spun ca au ales varianta cea mai buna de tratament.